Ca părinte, știi că legătura pe care o construiești cu micuțul tău în primii ani de viață este esențială pentru dezvoltarea sa emoțională și socială. Este un fel de „fundament” pe care se vor clădi toate relațiile viitoare.
Poate că deja ai observat cum copilul tău simte nevoia de a fi aproape de tine când se simte nesigur sau că își găsește confortul în brațele tale. Ei bine, aceste reacții nu sunt întâmplătoare – ele reflectă stilurile de atașament pe care le dezvoltă în această perioadă crucială.
Realitatea este că fiecare copil are propriul său mod de a se conecta, iar tu, ca părinte, ai un rol deosebit de important în această „misiune” de a-l ghida. Și, deși vorbim despre un proces continuu, fiecare pas contează. Iar cu cât începi mai devreme, cu atât impactul asupra viitorului celui mic va fi mai mare.
Așadar, nu mai amâna! Descoperă, în continuare, care sunt principalele tipuri de atașament și cum le poți sprijini, pentru a crea un mediu de siguranță și iubire pentru copilul tău.
- Pe scurt, despre teoria atașamentului
- Cum se formează tipurile de atașament în copilărie: factorii cheie care influențează
- Cele 4 tipuri de atașament principale
- Cum poți, ca părinte, să sprijini dezvoltarea unui atașament sănătos
- Cum te poate ajuta asigurarea de sănătate NN în relația cel mic
- Transformarea tiparelor de atașament - Calea spre relații mai sănătoase
Pe scurt, despre teoria atașamentului
Potrivit University of Illinois, John Bowlby, un psihanalist britanic care a studiat acest fenomen, a înțeles că legătura dintre copil și părinți este mai mult decât o simplă conexiune emoțională. Conform teoriei atașamentului propusă de Bowlby, copiii sunt programați biologic să formeze atașamente cu îngrijitorii lor, pentru a-și asigura supraviețuirea.
El a observat că, atunci când sunt separați de părinți, copiii mici fac orice ca să-i regăsească: plâng, se agață, îi caută disperat cu privirea. Și nu doar oamenii fac asta! Aceleași comportamente apar la puii de animale care depind de mamă pentru hrană și protecție. Asta înseamnă că atașamentul nu este un simplu capriciu, ci un instinct fundamental, care ajută copilul să rămână în siguranță.
Gândește-te la atașament ca la un fel de mecanism automat intern, care îl face pe copilului tău să se întrebe: „Sunt în siguranță? Mama sau tata sunt aproape?”. Dacă răspunsul este „da”, se simte liniștit, iubit și are curajul să exploreze lumea din jur. Se joacă, râde, interacționează cu alți copii. Dar dacă răspunsul este „nu”, atunci apare teama, iar copilul va face tot ce poate pentru a se apropia din nou de tine: poate plânge, poate întinde brațele, poate deveni agitat. De fapt, aceste reacții sunt absolut normale și sănătoase - ele arată că atașamentul dintre voi funcționează așa cum trebuie.
Cum se formează tipurile de atașament în copilărie: factorii cheie care influențează
Atașamentul nu este doar despre iubire. Este despre siguranță, stabilitate și despre cum cel mic învață să se raporteze la cei din jur. Potrivit National Center for Biotechnology Information, există mai mulți factori care influențează modul de formare al tipului de atașament la copii. Iată care sunt aceștia:
1. Sensibilitatea părintelui
Un copil se simte în siguranță atunci când părintele reușește să îi înțeleagă nevoile și să răspundă prompt la ele. Asta înseamnă mai mult decât a-l hrăni sau a-i schimba scutecul. Este vorba despre a-i oferi confort emoțional, a-i valida sentimentele și a-i fi alături când se simte speriat sau trist. Dacă un copil știe că poate conta pe părintele său, va avea o „bază de siguranță” solidă de unde să exploreze lumea cu încredere.
2. Mediul în care crește copilul
Stresul din familie, conflictele, lipsa de stabilitate emoțională sau chiar experiențele din trecut ale părinților pot influența modul în care aceștia răspund la nevoile copilului. De exemplu, un părinte care a crescut într-un mediu nesigur s-ar putea să întâmpine dificultăți în a oferi stabilitate emoțională propriului copil, chiar și fără să-și dea seama.
3. Repetiția interacțiunilor timpurii
Copiii își formează o imagine despre sine și despre ceilalți pe baza relațiilor pe care le trăiesc zi de zi. Dacă un copil are parte de interacțiuni calde și previzibile, va dezvolta un model mental pozitiv: „Sunt valoros, merit iubire, pot avea încredere în ceilalți”. Dacă, dimpotrivă, are parte de respingere, nesiguranță sau neglijență, va învăța că lumea nu este un loc sigur și că trebuie să se protejeze emoțional.
Atașamentul format în copilărie va influența felul în care copilul își va gestiona emoțiile, va face față stresului și va construi relații în viitor. Un atașament sigur îl va ajuta să dezvolte empatie, încredere și stabilitate emoțională. Pe de altă parte, un atașament nesigur sau dezorganizat poate duce la dificultăți emoționale, relații instabile sau probleme în gestionarea stresului.
Pe scurt, fiecare îmbrățișare, fiecare răspuns calm la un plâns și fiecare privire caldă îl ajută pe copil să înțeleagă că lumea este un loc sigur și că relațiile apropiate sunt un sprijin, nu o amenințare. Iar asta este cea mai frumoasă „moștenire” emoțională pe care i-o poți lăsa.
Cele 4 tipuri de atașament principale
Conform Cleveland Clinic, există patru tipuri de atașament principale care se formează în copilărie și ne influențează relațiile pe tot parcursul vieții. Aceste stiluri de atașament reprezintă moduri diferite în care cei mici învață să se raporteze la ceilalți și să gestioneze apropierea emoțională.
Stil de atașament sigur - caracteristici și beneficii
Atașamentul sigur este, de fapt, acel „teren solid” pe care copilul își construiește încrederea în sine și în ceilalți. Dacă un copil crește într-un mediu în care părinții sunt afectuoși, previzibili și atenți la nevoile lui, va învăța că lumea este un loc sigur și că relațiile apropiate sunt o sursă de sprijin, nu de teamă.
Cum arată atașamentul sigur?
Ataşamentul sigur se vede atunci când un copil care se joacă liniștit, din când în când, se uită peste umăr să vadă dacă mama sau tata sunt acolo. Se simte în siguranță să exploreze, știind că, la nevoie, va găsi mereu brațe deschise și un zâmbet cald. Aceasta este esența atașamentului sigur: echilibrul între independență și apropiere emoțională.
Copiii care dezvoltă un atașament sigur:
- Au încredere că părinții lor vor fi acolo când au nevoie de sprijin.
- Se simt confortabil atât în relațiile apropiate, cât și în explorarea autonomă.
- Își exprimă emoțiile fără teama de respingere.
- Învață să își regleze emoțiile și să facă față stresului mai ușor.
Beneficiile pe termen lung ale atașamentului sigur
În viața adultă, un atașament sigur aduce:
- Relații de cuplu stabile și armonioase, bazate pe încredere și comunicare.
- O capacitate mai mare de a face față stresului și situațiilor dificile.
- Empatie și abilitatea de a construi relații profunde cu cei din jur.
- Reglare emoțională mai bună - adică să poți simți și exprima emoțiile, fără să te simți copleșit de ele.
Stil de ataşament evitant - semne și impact asupra relațiilor
Dacă un copil crește într-un mediu în care îngrijitorii nu răspund consecvent la nevoile lui emoționale sau îl încurajează să fie „independent” prea devreme, acesta învață, treptat, să se bazeze doar pe sine. În loc să ceară confort și sprijin, începe să își suprime emoțiile și să se distanțeze de ceilalți, dezvoltând convingerea că vulnerabilitatea nu este sigură.
Cum arată atașamentul evitant?
Atât adulţii, cât şi copiii cu atașament evitant tind să:
- Evite intimitatea emoțională și să se simtă inconfortabil în relații prea apropiate.
- Își suprime emoțiile, având dificultăți în exprimarea nevoilor.
- Își mențină un grad ridicat de independență, chiar și atunci când au nevoie de ajutor.
- Se retragă atunci când partenerul sau apropiații le cer mai multă conexiune emoțională.
- Evite conflictele și discuțiile despre relație, considerându-le inutile sau amenințătoare.
Paradoxal, deși cei cu atașament evitant par autosuficienți și detașați, în realitate, pot simți singurătate și o nevoie profundă de conexiune - doar că, din frică, au învățat să nu își exprime aceste nevoi.
Impactul asupra relațiilor
În relații, atașamentul evitant se manifestă altfel:
- Copilul evitant poate părea independent, dar în realitate a învățat să-și reprime nevoile emoționale. Poate refuza îmbrățișările sau să-și exprime sentimentele, chiar dacă are nevoie de conectare.
- În loc să ceară sprijin atunci când este trist sau speriat, copilul cu atașament evitant tinde să își ascundă emoțiile și să încerce să gestioneze singur dificultățile.
- Acești copii pot considera emoțiile intense ca fiind inconfortabile sau inutile. Dacă sunt răniți, frustrați sau supărați, pot evita să-și exprime suferința în fața părinților.
- Pentru că au învățat că nu se pot baza mereu pe adulți, acești copii pot dezvolta convingerea că relațiile apropiate nu sunt atât de importante sau că e mai bine să nu se atașeze prea mult.
- În loc să își exprime supărarea față de un părinte, copilul poate ignora sau minimaliza problemele, preferând să nu discute despre ceea ce simte cu adevărat.
Stil de atașament anxios - caracteristici și provocări
Atașamentul anxios, cunoscut și sub numele de atașament ambivalent, se dezvoltă atunci când un copil crește într-un mediu în care răspunsurile părinților sunt inconsecvente - uneori afectuoase și disponibile, alteori distanțate sau imprevizibile.
Cum arată atașamentul anxios la copii?
Ataşamentul anxios se poate observa prin:
- Nevoie excesivă de apropiere – Copiii cu atașament anxios caută în mod constant afecțiunea și aprobarea părinților. Se agață de ei, cer atenție frecvent și devin anxioși atunci când părintele se îndepărtează.
- Frica intensă de separare – Chiar și separările scurte pot declanșa reacții puternice de neliniște. Copilul poate plânge intens când părintele pleacă și poate avea dificultăți în a se liniști, chiar și după întoarcerea acestuia.
- Sensibilitate exagerată la semnalele emoționale – Un copil anxios va analiza fiecare reacție a părintelui, pentru a încerca să prevadă respingerea sau apropierea. Dacă părintele este ocupat sau nu răspunde imediat, copilul poate interpreta acest lucru ca o lipsă de iubire.
- Comportament ambivalent – Acești copii pot oscila între căutarea intensă a apropierii și exprimarea furiei sau frustrării față de părintele lor. Pot dori alinare, dar în același timp pot părea nemulțumiți sau greu de consolat.
- Dificultăți în reglarea emoțiilor – Deoarece nu au siguranța că părinții vor fi acolo pentru ei în mod constant, copiii cu atașament anxios pot avea dificultăți în a-și gestiona stresul și emoțiile negative.
Impactul atașamentului anxios asupra relației cu părinții
Copiii cu acest tip de atașament au tendința de a-și pune părinții pe un piedestal și de a-și regla emoțiile exclusiv prin relația cu aceștia. Ei pot deveni dependenți emoțional și pot simți că orice distanțare a părintelui este un semn de respingere.
Această dinamică poate fi dificilă și pentru părinți, care uneori se pot simți copleșiți de nevoia constantă de atenție a copilului. Dacă părintele răspunde cu iritare sau respingere, copilul nu face decât să-și întărească frica de abandon, amplificând ciclul anxietății.
Stil de atașament dezorganizat - cauze şi consecințe
Atașamentul dezorganizat este considerat cel mai complex și problematic stil de atașament, având un impact profund asupra dezvoltării emoționale și relaționale a copilului. Acesta apare atunci când copilul se confruntă cu o situație paradoxală: persoana de care depinde pentru siguranță și protecție este, în același timp, sursa fricii și stresului său.
Cum arată ataşamentul dezorganizat?
Copiii cu acest tip de atașament prezintă adesea comportamente contradictorii, haotice și imprevizibile față de părinți și alte figuri de atașament. Printre manifestările frecvente se numără:
- Alternanța dintre căutarea apropierii și evitarea bruscă a îngrijitorului.
- Reacții de îngheț, teamă sau confuzie în prezența părinților.
- Comportamente bizare, cum ar fi mișcări stereotipe sau expresii faciale contradictorii.
- Dificultăți în reglarea emoțiilor, manifestând reacții extreme, necontrolate.
- Tendința de a reproduce comportamente agresive sau temătoare în interacțiunile cu ceilalți copii.
Acești copii nu învață să își gestioneze emoțiile în mod sănătos, iar relațiile lor sunt marcate de insecuritate și frică.
Consecințele atașamentului dezorganizat
Impactul atașamentului dezorganizat nu dispare odată cu creșterea copilului, ci se manifestă în diverse moduri:
- Probleme de reglare emoțională – Cel mic se confruntă cu dificultăți majore în identificarea, exprimarea și gestionarea emoțiilor, având reacții impulsive sau disproporționate la situații stresante.
- Risc crescut de tulburări psihologice – Atașamentul dezorganizat este asociat cu un risc mai mare de depresie, anxietate, tulburare de stres post-traumatic și tulburări de personalitate, în special borderline.
- Comportamente autodistructive – Auto-vătămarea, abuzul de substanțe și alte comportamente de risc pot fi mecanisme de coping, pentru a face față durerii emoționale intense.
Repetarea tiparelor abuzive – Adesea, persoanele cu atașament dezorganizat ajung în relații care reproduc dinamica traumatizantă din copilărie, fie alegând să fie abuzivi cu alți colegi la școală, fie având dificultăți în menținerea unor relații sănătoase.
Cum poți, ca părinte, să sprijini dezvoltarea unui atașament sănătos
Potrivit Crisis and Trauma Resource Institute, pentru a sprijini un atașament sănătos, este important să creezi un mediu de încredere și siguranță, în care copilul să simtă că nevoile sale sunt importante și că poate conta pe tine. Așadar:
- Fii disponibil și receptiv: Răspunde prompt nevoilor copilului tău, fie că este vorba despre un zâmbet, o mângâiere sau o vorbă calmantă. Această disponibilitate constantă îl face pe copil să se simtă în siguranță și protejat.
- Oferă rutine și stabilitate: Copiii se simt mai în siguranță atunci când au o rutină previzibilă. Stabilitatea în programul zilnic (mâncare, somn, joacă) îi ajută să înțeleagă că au un punct de sprijin constant.
- Crează un mediu fizic sigur: Asigură-te că mediul în care crește copilul este unul în care se poate simți confortabil și ferit de pericole, iar un spațiu de joacă în care se simte liber să exploreze este esențial.
Cum să răspunzi nevoilor emoționale ale copilului
În ceea ce privește nevoile emoționale ale celui mic, este important să le recunoști și să răspunzi într-un mod empatic și cald.
- Ascultă activ: Atunci când copilul îți împărtășește sentimente sau îngrijorări, ascultă-l cu atenție și fără a-l întrerupe. Fii prezent și înțelegător. Asta îl ajută să simtă că este auzit și validat.
- Validează-i emoțiile: Chiar dacă emoțiile copilului pot părea intense sau dificile, validează-le întotdeauna. De exemplu, poți spune „Înțeleg că te simți supărat, dar este important să spui ce simți”. Astfel, copilul învață să își accepte și să își regleze emoțiile într-un mod sănătos.
- Fii cald și constant în reacțiile tale: Atunci când copilul este supărat sau speriat, oferă-i alinare prin îmbrățișări sau vorbe liniștitoare. Reacțiile tale calme și sigure îl vor ajuta să își regleze propriile sentimente și să capete încredere în tine.
Pentru a dezvolta un atașament sănătos, este esențial să fii consistent și sensibil în îngrijirea copilului. Copilul trebuie să știe că se poate baza pe tine indiferent de situație, iar răspunsurile tale trebuie să fie previzibile. De exemplu, dacă îl liniștești pe copil într-un anumit mod când este supărat, este important să faci acest lucru constant. Consistența îl ajută să anticipeze reacțiile tale și, astfel, se va simți în siguranță.
Cum te poate ajuta asigurarea de sănătate NN în relația cu cel mic
În primii ani de viață, copiii sunt expuși la diverse riscuri, iar ca părinte, îți dorești să fii mereu pregătit pentru orice situație. Acesta este și momentul în care te poți baza pe NN – partenerul tău în oferirea protecției necesare celui mic.
Asigurarea de sănătate NN este o alegere excelentă pentru a te asigura că micuțul beneficiază de îngrijire medicală de calitate, ori de câte ori are nevoie. Acesta este un pas important pentru a sprijini sănătatea fizică și emoțională a copilului tău, completând astfel eforturile tale de a crea un mediu sigur.
În esență, cu ajutorul unei asigurări de sănătate NN, ai acces rapid la servicii medicale, consultații și tratamente, pentru a te asigura că micuțul primește îngrijirea necesară, indiferent de circumstanțe. Astfel, nu doar că îi oferi protecție în fața problemelor de sănătate, dar ai parte la rândul tău de liniște sufletească, știind că ai soluții la îndemână pentru varii situații.
👉Completează formularul de pe site și fă primul pas spre asigurarea de sanatate NN! Astfel, îți vei putea îndeplini rolul de părinte cu mai multă siguranță, ținând cont atât de nevoile emoționale, cât și cele fizice ale copilului tău. Iar el? Are mai mult curaj și încredere să exploreze lumea din jur, deoarece știe că, indiferent de situație, ești acolo să-i oferi ajutor și soluții.
Nu ești sigur că vei folosi asigurarea? Gândește-te așa: asigurarea de sănătate NN este ca o plasă de siguranță – sperăm să nu ai nevoie de ea, dar e bine să știi că e acolo. În plus, pe lângă protecție, îți oferă beneficii de prevenție pentru cel mic și chiar pentru toată familia, astfel că puteți folosi asigurarea chiar și când nu aveți probleme medicale.
Pentru fiecare membru al familiei, probabil că prevenția ar impacta semnificativ bugetul lunar. Însă, cu asigurarea NN, nu pui presiune pe bugetul familiei și, în același timp, te asiguri că sunteți toți sănătoși!
Transformarea tiparelor de atașament - Calea spre relații mai sănătoase
Acum că am vorbit despre cum poți să construiești un atașament sănătos încă din primele luni de viață ale celui mic, hai să vedem cum se pot transforma tiparele de atașament nesigure într-un stil mai securizant. De ce e importantă o astfel de transformare? Pentru că poate îmbunătăți semnificativ calitatea relațiilor celui mic și starea generală de bine. Așadar, iată ce pași poți face în această direcție.
Pasul 1: Conștientizează și observă comportamentele celui mic
Pentru a sprijini dezvoltarea unui atașament mai securizant, primul pas important este conștientizarea tiparelor de atașament ale copilului.
Fii atent la modul în care copilul tău reacționează în diferite situații emoționale. Dacă simți că se retrage sau devine distant (tipar evitant), dacă manifestă anxietate constantă și caută reasigurare excesivă (tipar anxios), sau dacă reacționează într-un mod contradictoriu, trecând de la apropiere la respingere (tipar dezorganizat), aceste comportamente îți pot oferi indicii despre stilul de atașament al copilului.
Pasul 2: Creează un mediu stabil și consecvent
Așa cum am mai menționat pe parcursul acestui articol, consistența în îngrijire este cheia. Copiii care au avut experiențe contradictorii sau inconsistente cu îngrijitorii lor pot dezvolta tipare de atașament nesigure.
Asigură-te că răspunzi în mod constant nevoilor copilului tău – emoționale și fizice – într-un mod calm și empatic. Crearea unui mediu predictibil și stabil îl ajută să dezvolte un sentiment de siguranță și să înțeleagă că poate conta pe tine.
Pasul 3: Încurajează exprimarea emoțională
Ajută-ți copilul să își exprime sentimentele și nevoile. Încurajează-l să vorbească despre ceea ce simte și să își exprime emoțiile într-un mod sănătos. Dacă observi că se simte frustrat sau supărat, ascultă-l fără a-l întrerupe și validându-i sentimentele. Astfel, copilul tău va învăța că emoțiile sale sunt acceptate și că este în siguranță să le exprime.
👉Stresul nu trebuie văzut ca o problemă fără rezolvare, ci mai degrabă ca o oportunitate de autocunoaștere și învățare. Chiar și copiii se pot confrunta cu diferite situații stresante în viața lor. Ca părinți, însă, putem găsi modalități concrete prin care să îi sprijinim și să îi învățăm să facă față acestor provocări. Descoperă în continuare tot ce trebuie să știi despre gestionarea stresului la copii.
Pasul 4: Fii un model
Un alt pas important este să fii un „model de atașament securizant” pentru copilul tău. Acest lucru înseamnă să fii prezent și să răspunzi cu iubire, calm și empatie la nevoile și comportamentele copilului tău. Oferindu-i acea siguranță constantă, copilul va învăța treptat să aibă încredere în tine și să dezvolte un atașament mai stabil și mai sănătos.
Pasul 5: Încurajează independența treptată
În funcție de stilul de atașament al copilului, este important să îl sprijini în dezvoltarea autonomiei, dar fără a-i induce teama de abandon. Pentru copiii cu un atașament anxios, acest lucru poate însemna a-i învăța să se simtă confortabili în a-și exprima nevoile și a cere ajutorul, dar într-un mod care nu depinde excesiv de tine. În cazul unui copil cu atașament evitant, încurajează-l treptat să-și exprime emoțiile și să accepte mai multă vulnerabilitate în relațiile cu ceilalți.
Pasul 6: Apelează la terapie și consiliere, pentru o schimbare profundă
Dacă observi că tiparele de atașament ale copilului tău sunt mai greu de schimbat prin abordările zilnice, terapia de atașament sau consilierea pot fi de mare ajutor. Un specialist poate ajuta la identificarea rădăcinilor acestor tipare și poate sprijini dezvoltarea unui atașament mai securizant prin tehnici terapeutice specifice.
În concluzie, sprijinirea copilului tău în dezvoltarea unui tip de atașament securizant este un proces continuu și adaptabil. Prin conștientizare, iubire constantă, comunicare și răbdare, poți contribui la crearea unui mediu sănătos din punct de vedere emoțional, care îl va ajuta să dezvolte relații mai echilibrate și o sănătate emoțională puternică pe tot parcursul vieții.
FAQ
- Ce se poate spune despre impactul COVID-19 asupra stilurilor de atașament?
Pandemia de COVID-19 a ridicat întrebări legate de posibilele sale efecte asupra atașamentului copiilor. Deși nu există un „efect COVID” unic, întreruperile în îngrijirea copiilor cauzate de izolare, boală sau dificultăți economice ar putea influența atașamentul unora dintre copii, în special al celor cu vulnerabilități preexistente. Cercetătorii încă analizează efectele pe termen lung ale pandemiei asupra stilurilor de atașament ale copiilor.
- Care sunt principalele tipuri de atașament la copii?
Există patru tipuri principale de atașament: sigur, anxios, evitant și dezorganizat. Fiecare dintre acestea reflectă modul în care copilul răspunde la interacțiunile cu părintele sau îngrijitorul, influențând modul în care dezvoltă relații și își gestionează emoțiile.
- Cum pot ști dacă copilul meu are un atașament sigur?
Un copil cu atașament sigur se simte confortabil să exploreze mediul înconjurător atunci când părintele este aproape și revine la acesta pentru confort. Când se confruntă cu un stres, copilul caută sprijinul părinților și se simte liniștit în brațele lor.
- Cum influențează stilul de atașament dezvoltarea unui copil?
Tiparul de atașament al copilului influențează modul în care acesta va învăța să gestioneze emoțiile și să stabilească relații. Un atașament sănătos contribuie la o dezvoltare emoțională echilibrată, pe când unul nesigur poate duce la dificultăți în relaționare și gestionarea stresului pe măsură ce copilul crește.
- Cum mă poate ajuta asigurarea NN să sprijin dezvoltarea unui atașament sigur la copil?
Asigurarea NN îți oferă liniștea necesară pentru a te concentra pe nevoile emoționale ale copilului tău, știind că ai protecție financiară în cazul unor evenimente neprevăzute. Astfel, te poți dedica mai mult relației cu cel mic, creând un mediu stabil, esențial pentru dezvoltarea unui atașament sigur.
Sursă foto: Brand Portal
Surse de documentare:
- The 4 Attachment Styles and How They Impact You, https://health.clevelandclinic.org/attachment-theory-and-attachment-styles, accessed on 23.03.2025;
- Adult Attachment Theory and Research, https://labs.psychology.illinois.edu/~rcfraley/attachment.htm, accessed on 23.03.2025;
- Children's Attachment: Attachment in Children and Young People Who Are Adopted from Care, in Care or at High Risk of Going into Care, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK356196/, accessed on 23.03.2025;
- 5 Ways to Form Stronger Attachment With Your Children, 5 Ways To Form Stronger Attachment With Your Children - Crisis & Trauma Resource Institute, accessed on 23.03.2025.
